Sonerie (20.12.2013)

În tradiţia cadourilor de Crăciun (Noël în 2010, Puricoasa în 2012 - pe ea, de fapt, mi-a arătat-o Moş Nicolae, dar au trecut pe la noi şi Moş Crăciun, şi Sf. Ştefan şi Sf. Ion şi Sf. Vasile până s-a lăsat prinsă), m-am pricopsit cu un pisoi de vreo 3 luni, roşcovan cu alb, slăbănog, înfometat, torcător şi exasperant de mieunător. Numele s-a impus de la sine, Sonerie. Sau Sonny, însă asta doar când doarme, deci e cuminte şi tace :-)

După vreo două zile de mieunături jalnice şi foială am găsit formula magică, i-am dat o ditamai girafa de pluş şi a recunoscut-o drept mamă bună. Şi-a găsit locul lângă ea, la culcare o frământa bine şi pe urmă dormea neîntors. De atunci am avut linişte şi pace.